ŢÂDULA LUI FRĂTZICĂ
Păcătosul cel curat
• Frătzică de pă Electrolizei
Serus toc! Mare isterie săptămâna asta pe la televiziunile speculante. Cică Băse ar fi beteag. Desigur, io zic că am fost mânjiţi cu rahat pe la urechi de presa naţională, întrucât singurul care a venit cu dovezi privitoare la boala preşedintelui este el, doar el, tribunul devorator de medicamente, Cornelius Vadimus Tudorus.
Când cineva pleacă dintre noi, dom’ părinte stă pe marginea gropii şi spune aşa: "…şi îi iartă lui orice greşeală făcută cu cuvântul, cu lucrul sau cu gândul". Exact! "Gândul"! Ästa-i cuvântul pe care-l căutam. Şi acuma, să vă gândiţi voi sincer, de câte ori aţi dorit răul cuiva şi nu l-aţi spus. Hai să fim corecţi! Personal, m-am bucurat de multe ori când anumitor persoane le-a mers rău. De ce să mint? Că n-am spus-o în gura mare, asta-i altceva, dar tot păcătos mă numesc. Şi să-mi spună mie tribunul că în subconştientul său nu-i doreşte răul marinarului şi să se aştepte să-l şi cred!
Şi, de fapt, discuţia noastră, care-i? Faptul că gândim una şi public declarăm alta ne face mai puţin păcătoşi? Ba din contră! Cu atât mai păcătoşi suntem pentru că, pe lângă faptul că gândim păcătos, mai şi minţim. Noi, oamenii, suntem singura specie capabilă de raţiune. Dar suntem şi credincioşi! Adică preacurvim, dar mergem la biserică, că ne iartă Cel de Sus. Minţim, furăm, batjocorim, da’ nu-i nimic, că oricum, duminică mergem la biserică. Preacurvim, da’ nu-i nimic, că biserica o repară şi pe asta. Ne îmbătăm, fumăm ca disperaţii şi ne înjurăm ca oamenii de peşteră… da’ nu-i bai, că duminică mergem la biserică şi de luni putem înjura din nou. Ne facem cruci şi ne simţim, chipurile, mai curaţi. Şi, de fapt, paradoxul care-i? Paradoxu-i că m-am găsit io, gură bogată, credinciosu’ 8, să vorbesc despre păcate şi păcătoşi. S-o întâlnit ciobu’ cu oala spartă şi s-o apucat să râdă unu’ de altu’! De parc-aş fi terminat teologia, iar Papa mi-ar fi fost preten de pahar.
Ca să trag linie odată, găsesc că oricât de credincios s-ar crede oricine, toţi suntem păcătoşi până în măduva oaselor. Faptu’ că ai la tine o Biblie în permanenţă şi că publici un ziar cu nume naţionalist pompos pe care desenezi o cruce nu înseamnă că eşti credincios. Faptu’ că ai un partid politic pe care tu îl numeşti "creştin" nu te face pita lui Dumnezo. Politica, prin definiţie şi prin existenţă, este un mare păcat. Da’ să nu mă înţelegeţi greşit! Nu-i nicio problemă, este firesc să fim aşa. Asta-i natura omului. Da’ măcar să nu ne batem cu cărămida-n piept cât de credincioşi suntem. Mai nou, când se găseşte câte-un subiect religios, televiziunile îl caută pe Gigi să-şi dea cu părerea. De parcă el ar fi credinciosul numărul 1 al ţării. De parcă el l-ar fi descoperit pe Dumnezo şi datorită lui am auzit şi noi de marea forţă divină. Şi el crede că o să ajungă în Rai? Vă spun io, dacă există un Dumnezo, Gigi va arde în focurile Gheenei. Pentru că, mai mult decât prostia şi lipsa de credinţă, se plăteşte trufia.
Aşa că nu vă faceţi griji. Suntem cine suntem şi nu-i nicio ruşine. Ba mai mult, îi o mândrie atunci când avem puterea să recunoaştem. De ce să ţinem post, dacă nu ne dorim? De ce să ne abţinem de la furat sau minţit, dacă nu ne-o dorim? Dacă am gândit-o, gata! Îi păcat! Se pune! Pentru că, aşa cum spunea Unguru’, "Dumnezo nu culcă-te!" În traducere liberă, "Dumnezo nu doarme!" V-am tzukat!
Sursa: Maramuresul Online
Fratii Florea- La crasmarita din vale
Maramuresul Online