TRADITII – MARAMURES - Obiceiurile de Craciun aduc bucurie in suflete
Sarbatoarea Nasterii Domnului sau Craciunul, cum este cunoscuta in popor, este o sarbatoare a bucuriei. Aducerea darurilor de catre Mos Craciun, impodobirea bradului sau colindatul sunt specifice sarbatorii. Despre Mos Craciun, se stie inca din secolul I cand, conform legendei, acesta a refuzat sa o gazduiasca pe Maica Domnului, care urma sa-L nasca pe Pruncul Iisus. Mosul cel jovial si darnic a fost mai tarziu, desenat, iar apoi chiar impus pe piata, ajungand sa patrunda incet in vietile noastre.
Craciunul este una din cele mai indragite sarbatori. E o sarbatoare a bucuriei, pentru ca acum sarbatorim nasterea celui care s-a jertfit pentru mantuirea lumii. Pentru ca atmosfera de bucurie sa se simta din plin, in timp au fost adaugate numeroase elemente specifice care au devenit un intreg al acestei sarbatori.
Reclama e sufletul lui Mos Craciun
De sarbatoarea Craciunului, in fiecare casa este asteptat Mos Craciun cel jovial si plin de bunatate. Mos Craciun nu a existat de la inceput, fiind impus pe ”piata” abia prin anii 1860. Despre Mos Craciun s-a scris prima oara intr-un cotidian american. Apoi un desenator, l-a desenat pe mosul cel darnic, si chiar i-a stabilit resedinta, la Polul Nord. Abia in 1931, Mos Craciun a aparut sub forma pe care o stim azi, dupa ce a fost promovat intr-o reclama publicitara.
”Mos Craciun asa cum il cunoastem noi azi, a aparut de abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea, in 1860. Mai tarziu, in 1931 el primeste forma pe care o stim acum, a unuibatran tolerant, jovial, cu putina burtica si costumul rosu intr-o reclama facuta de firma Coca – Cola”, a precizat etnologul Janeta Ciocan.
Craciun, primul crestin dupa intalnirea cu Maica Domnului
Totusi, Mos Craciun exista ”in legende”, inca din secolul I. Conform traditiei populare, Mos Craciun, care era fratele lui Mos Ajun, s-a suparat pe sotia sa, Craciuneasa, atunci cand a aflat ca aceasta a gazduit-o in ascuns pe Maica Domnului, ajutand-o sa nasca in grajdul vitelor. Craciun a pedepsit-o pe sotia lui, taindu-i mainile din coate. Numai ca Maica Domnului a vindecat-o pe Craciuneasa, iar Craciun a devenit ”primul crestin” dupa ce a vazut aceasta minune. De atunci se spune ca Mos Craciun a devenit darnic.
Nici cadourile care se ofera de Mos Craciun nu erau in trecut. Abia de la mijlocul secolului al XIX-lea au inceput sa se imparta daruri. ”In ceea ce priveste cadourile de Craciun pe care le facem acum, nu prea se obisnuiau in satele traditionale, ele au aparut la mijlocul secolului al XIX-lea. Pana atunci, de Craciun doar ne bucuram de Nasterea Domnului. Pentru ca de fapt Mos Craciun i-a luat oarecum atributiile Sfantului Nicolae, el fiind cel responsabil cu cadourile. Craciunul era doar o sarbatoare a bucuriei Nasterii Domnului, fiind o prevestire a invingerii vietii asupra mortii”, a mai spus Janeta Ciocan.
Bradul de Craciun protejeaza casa de rele
Frunze de palmier si crengi de brad erau asezate in trecut la casele oamenilor
Obiceiul bradului exista din cele mai vechi timpuri, inca dinainte de crestinism. Numai ca aceasta traditie se practica sub o alta forma. Oamenii isi impodobeau casele cu frunze de palmier sau cu crengi de brad, in functie de zona geografica, abia in timp, odata cu evolutia societatii, ajungandu-se la impodobirea bradului cu instalatii electrice, globuri si bomboane. Traditia populara spune ca gospodariile erau impodobite cu crengi de brad, pentru protectia casei si pentru a-i aduce prosperitate.
”Obiceiul bradului este foarte vechi, atestat cu mult inainte de crestinism. Popoarele sub alta forma, probabil si popoarele nordice imbracau brazii tot in aceasta perioada.Este atestat prima oara in Egiptul Antic, prin impodobirea caselor cu frunze de palmier. Ani la rand, bradul a fost impodobit cu nuci, colacei si mere. In secolul al XVI-lea a fost pusa prima lumanare in brad, dupa care societatea evoluand, aparand curentul electric, au aparut beculetele.”
Fetele nu colindau in trecut
Unul dintre obiceiurile incarcate de semnificatii care se practica de Craciun este cel al colindatului. Chiar daca in zilele de azi, mai ales la orase, traditia nu se mai respecta cu sfintenie, in satele traditionale nu s-a renuntat la colindatul in „cete”. Intai plecau cetele de copii, care vesteau prin versurile colindelor, Nasterea Domnului. Spre seara, porneau la drum, cetele de feciori. Acestea porneau din directii opuse ale satului, pentru a nu colinda in acelasi timp la aceeasi casa. In trecut, grupurile de colindatori erau formate doar din baieti, fetele stand acasa , asteptandu-si colindatorii.
”Colindatul nu se petrecea asa cum e azi. Pana prin anii 1970, nu participau fetele. Cetele de copii porneau primele la colindat si doar in ziua de 24 decembrie. Ei terminau colindatul in jurul orei 20.00 – 21.00, dupa care porneau cetele feciorilor. Daca in sat existau doua cete, ele porneau din colturi diferie, intalnindu-se la mijlocul satului, pentru ca nu cumva sa colinde deodata, la aceasi casa”, a precizat Janeta Ciocan.
Viflaimul, spectacolul primei zile de Craciun
In prima zi de Craciun, in 25 decembrie, la sate se obisnuieste sa se mearga cu Viflaimul. Era un obicei care se practica doar in acea zi. ”In 25 se petrecea Viflaimul. Este teatrul popular care povesteste de fapt, intreaga poveste a Nasterii Domnului Iisus si care se petrecea doar in 25.”
Fiind o sarbatoare incarcata de simboluri, in mediul rural se practica in aceasta perioada si alte traditii. In unele sate, se obisnuieste ca bucati din aluatul de colacei preparat in Ajun de Craciun sa fie pastrat in casa, acesta fiind un bun leac pentru tratarea bolilor de stomac. In alte parti, bucati din aluat erau folosite pentru tratarea vitelor de deochi.
De asemenea, gospodarii continua pregatirile in urmatoarele zile pana la Anul Nou, pentru ca noul an sa vina cu bine, ”pentru ca altfel ar intra intr-o stare de haos daca nu indeplinim ceea ce trebuie”.
Sursa: Maramuresul Online
Maramuresul Online