A murit Paganini de pe Iza

Ionu’ lui Grigore din Săliştea de Sus, căruia nemţii i-au zis Paganini, a lăsat celebra lui vioară să se odihnească definitiv. Dar cum cîntecul nu moare odată cu omul, repertoriul lui Paganini de Maramureş rămîne reper de virtuozitate. L-am cunoscut în curtea fastuoasă a lui Ion Pop din Hoteni, care l-a făcut om de bază şi de vază în ţară şi în lume prin Grupul IZA. Lîngă un căprior de casă maramureşeană am aflat că porecla a primit-o în Germania cînd i s-au rupt două coarde de la vioară şi a cîntat în continuare amintind de violonistul italian care a trecut printr-o întîmplare similară. Ion Covaci a fost, fără îndoială, unul dintre cei mai buni ceteraşi din România. Parcă a fost trimis de Dumnezeu să nu ne confundăm în uitare şi ură. În mîna lui vioara parcă se făcea toată de cîntec. Ca un miracol lemnul se subţia în sunet. Întotdeauna era îmbrăcat parcă era coborît din icoană: cămaşă albă ca spuma laptelui, cojocul de pe Iza, clopul negru semn al sobrietăţii purtat hîtru pe o ureche, cureaua lată ce-i cuprindea trupul firav. Ionu’ lui Grigore era o prezenţă unică în peisajul pe care-l locuia. Era un rapsod din Maramureş ştiut în ţară şi în lume. Inspirată şi bine prinsă în rama memoriei culturale a fost ideea regizorului Mihai Măniuţiu de a coopta celebrul grup maramureşean în grave portative scenice. Cum a fost “Electra”, un spectacol al eternului tragic. A fost o premieră absolută întîlnirea unui text al tragediei antice greceşti cu muzica maramureşeană.Unde Ionu’ lui Grigore a strălucit într-un spaţiu al confluenţelor arhaice. A fost un eseu în care s-au întîlnit două lumi. Ca orice om care este unic în felul lui, este greu de înlocuit. Rotunjise şapte decenii de viaţă. Despărţirea de el a fost o prăbuşire în noi. Ionu’ lui Grigore din Săliştea de Sus a Maramureşului nu mai era al lui. Era al cîntecului. S-a rupt o coardă din sufletul nostru. Sînt sigur că marele regizor este mai pustiu cu un geniu de vale. Spunea Domnul Mihai “Elada şi Maramureşul sînt lumi de marginali. Finalul piesei vorbeşte despre frumuseţea unei lumi care încă există, despre frumuseţea stingerii, despre tragismul şi aura acestei stingeri”. Ionu’ lui Grigore, zis Paganini, a fost erou de lume şi de piesă antică. Muzica este şi o prefaţă a morţii. Adio, mare ceteraş de pe Iza!
"Dumnezeu sa te odihneasca om bun"