ŢÂDULA LUI MOROSAN
Nu vreau să fac pă justiţiaru’ rutier, cu toate că ar trebui să fie unu’ de-ăsta, care să taie şi să spânzure în trafic. În ultima vreme, o început să apară tot mai multe autoturisme în oraş. Unele mai vechi, altele mai noi, dovadă că celebra criză funcţionează în unele cazuri foarte bine, iar în altele deloc.
S-o înmulţit conducătorii auto, precum ciupercile după furtună. Şi nu zic, ăsta nu-i un lucru rău deloc. Totuşi, mă întreb cum de-o reuşit unii să pună mâna pe permisu’ ăla… că prin examen de conducere corect, nu cred! Zi de zi întâlnim panarame la volan, zi de zi înjurăm pă cineva în trafic, zi de zi, pe parcursu’ drumului nostru de la Maramureşu’ până la Mara avem de invocat diferiţi sfinţi. Asta în cazurile fericite, pentru că unii nu se opresc la sfinţi şi merg până la Tatăl lor… cei mai slobozi la gură. Şi nu numa în calitate de şoferi, ci şi în calitate de pietoni.
Pe deasupra, tăticu’ nostru Cristi ne-o făcut sensuri giratorii. Un lucru foarte bun pentru fluidizarea traficului, de care chiar îs mulţumit. O singură problemă există: unii au impresia că, odată intraţi în sens, ei îs şefii. Probabil că benzile alea îs desenate pe asfalt de nişte copii care-o participat la concursu’ de 1 iunie. Nu de-alta, da’ la cum brăzdează lumea sensurile giratorii, ai impresia c-ar fi cu vacile la ciurdă. Asta înseamnă lipsă de cunoştinţe rutiere. Şi dacă stai să te gândeşti, îi simplu ca bună zâua. Te încadrezi pe o bandă şi mergi pe ea până ieşi din sens. Se întâmplă să mai poţi şi tăia parcela ca-n pădure, da’ pentru aia trebuie să te uiţi în oglinzi, să te asiguri că nu încurci pe nimeni. Din păcate, mulţi au impresia că oglinzile alea-s mai mult de design puse acolo. Ce naiba… arată mai bine maşina şi, în plus, îţi poţi face şi freza în ele.
Cu părere de rău o spun, da’ am ajuns să fiu ultraatent de fiecare dată când intru într-un sens giratoriu. De fiecare dată când trebe, frânez inutil, blocându-l pă cel din spatele meu, pentru că ştiu sigur că cel din faţa mea o să-mi taie calea fără să se fi uitat în oglindă. Şi tac şi înghit în sec, ca un bou ce îs. Pot să spun că, per total, cam unu din zece şoferi are habar care-i faza cu sensurile alea. Restu’ îs şoferi amatori. Prea puţini înţeleg faptu’ că şoseaua-i şosea, şi trotuaru-i trotuar. Pe şosea nu îţi permiţi să ieşi la plimbare. Nu te opreşti în mijlocu’ drumului să povesteşti cu prietenii, mai ales când cineva te claxonează din spate, că poate se grăbeşte. Nu faci asta, chiar dacă eşti bijbocar şi ai bani şi maşină de figuri. Nu opreşti pe dreapta fără să semnalizezi şi, în niciun caz, nu încurci pe nimeni când faci asta. Nu mergi cu 20 la oră pentru că poţi, ci numa’ dacă eşti începător şi nu te duce curaju’ mai departe. Nu iei curbe fără să semnalizezi. Semnalizatoarele alea îs făcute să atragă atenţia, nu-s numa de decor, să strălucească maşina în colţuri. Nu circuli fără becuri de frână, că s-ar putea să te trezeşti cu pretenu’ din spate mirosindu-te în dos. Nu faci raliu prin oraş decât dacă ai o urgenţă maximă şi te grăbeşti a dracului de tare. Nu faci ca şoferii de autobuz, care întâi ies din staţie şi apoi semnalizează intenţia. Că-i ca şi cum ai mânca şi numa’ dup-aia ţi-i foame. Nu parchezi pă trotuar şi nu-ţi laşi maşina în mijlocu’ drumului ca să-ţi poţi bea cafeaua tri metri mai încolo. Şi în niciun caz nu opreşti maşina în intersecţie, pentru ca vaca de pretenă-ta să coboare să-i dea o palmă altei fete, care o avut curaju’ să treacă pe ZEBRÄ (asta am văzut-o recent, la intersecţia Progresului cu Şcolii). Înjuri în gând, că nu eşti animal, şi arăţi semne palmate pă sub scaun dacă vrei, că doar suntem oameni civilizaţi. De-aia ne numim "rasa superioară". Să urle şi să facă scandal poate şi ursu’, şi câinele.
Şi nu vreau să zic că io-s şoferu’ suprem şi că io n-am greşit niciodată. Am făcut şi io greşeli destule, că doar şi io-s om. Da’ tre’ să fim mai buni şi mai înţelegători şi cel mai important… mai vigilenţi. Adevăru-i că ne-ar trebui un justiţiar rutier de-ăsta. Unu’ care să se numească Semafor-Man. Cum ai greşit, ţop! Te opreşte, te pedepseşte şi apoi să fii bistosh că a doua oară nu mai faci. Da’, oricum, nu asta-i concluzia. Noi trebe întâi să învăţăm că volanu-i o responsabilitate mare şi nu-i o jucărie. Întâi de toate, trebe musai să conducem cu mare atenţie. Când eşti la volan, nu eşti la o plimbare relaxantă în parc. Ochii tre’ să-ţi fie tot timpu’ în toate părţile. Dacă nu pentru viaţa celorlalţi… măcar pentru a ta. Da’ nu-s io aşa deştept să zic asta. Să zică alţii. Nu zic că am dreptate, că poate n-am. Da’ poate am!
